In inima padurii (part 3)

Recomand a se citi pe aceasta piesa:





Se scalda corpurile intrate in putrefactie in jeturi de lumina,emanand suferinta ce le-a dezbinat fiinta. Un latrat trezeste spiritele,ce isi vedeau de treaba prin ograzile arse,neintelegand ce se intampla.Capetele lor fara de fete s-au intors catre cuplul stuperfiat de imaginea ce domina pajistea. Nici o voce nu dezgroapa linistea de mormant instalata,nici macar Adina nu isi gaseste taria in corzile vocale pentru a-si striga teroarea.
--Ce s-a intamplat aici?intreba Stefan cu ochii atintiti asupra peisajului mortuar. Mai traieste cineva????
Nici un raspuns nu primi inapoi,spiritele il priveau ca pe un obiect strain in habitatul lor primordial.Voiau sa-l alunge cat mai departe de mormantul lor,ca sa poata adormi la loc,langa trupurile ciopartite de razele soarelui.
Un scrancet de copil incerca sa se faca auzit de sub lesurile arse...Lilo ii simti prezenta si isi ademeni stapanii catre loc.
Sub maruntaiele unei femei statea copilul in sange,sugand degetul taiat al tinerei...Adina il ridica in brate numaidecat,si in toata acea pajiste de suferinta ea isi gasi insfarsit alinarea in ochii acelui bebelus. Il ridica deasupra capului sa-i vada formele delicate,multumind cu ardoare celui de sus.
Stefan nu mai zise nimic,caci si fata lui se umplu de lumina la vederea zambetului larg al sotiei.
--Acum suntem completi...uita-te in ochii lui si spune-mi ca e perfect!aclama Adina rapusa de fericire.
Stefan o indemna sa duca copilul acasa,sa-l grijeasca si sa-i dea de mancare,el ramanand in urma,facandu-si datoria catre semenii lui cazuti.
De acolo,Adina porni catre casa,cantand spre ai aduce celui mic poate pentru prima oara in viata sa un zambet pe fetisoara-i blanda,si cand micutul ii zambi isi promisese ca il va iubi ca pe propriul ei copil si nu va spune nimanui despre cele inatamplate.
Timpul trecea peste noua familie,copilul crestea tot mai frumos,dar inima sa devenea tot mai neagra. Obisnuia sa prinda pasarile cerului ca sa le lege de picioare cu o funie,iar apoi le invartea prin odaie pana cand acestea cadeau moarte la pamant.
Sarmanul Lilo si-a gasit sfarsitul intr-o zi ploioasa...Iesise la plimbare cu Andrei,sa vaneze soparle.Au fugit mult pana au prins una si au depozitat-o intr-un borcan.Norii s-au strans repede deasupra,iar cand fulgerul a luminat figurinele lor,Lilo speriat a lovit borcanul,spargandu-l.Soparla disparu in urmatoarele trei secunde,Andrei imbufnandu-se teribil.Il lua pe Lilo in brate si il arunca fara remuscari in raul involburat,apoi fugi cu nerusinare la mama sa,zicand ca a cazut;degeaba a incercat Adina sa salveze cainele din puhoaie,era cat pe ce sa dispara si ea sub valurile acelea.
A plans alaturi de parinti pentru Lilo,a plans,dar nu a regretat caci "-O merita!"
La sase ani Andrei avea o impresionanta colectie de insecte moarte,adapostite in borcane.Adora intunericul ce salasluia in camera sa...adesea Adina il gasea in mijlocul sau razand zgomotos...cine stie pentru ce?
Parintii il iubeau nespus,insa niciodata nu i-au putut semana in suflet iubirea pentru Dumnezeu.Le raspundea urat oridecateori acestia ii povesteau despre patimile lui Iisus,iar cand mama incepea sa cante colinde de craciun,Andrei mereu o intrerupea ciuind sau aruncand cate ceva pe jos.
La varsta de zece ani,in pragul Craciunului,l-am gasit in pat racit.Avea paharul cu apa langa capatai,si pastilele pregatite sa fie luate la ora 2 noaptea.Satul sa tot ii licareasca luminitele bradului in ochi,a luat tava cu paharul plin si le-a indreptat directia catre pom. In urmatoarea clipa pomul a luat foc,draperia,masuta plina cu prajituri pentru Mos Craciun,apoi intreaga camera se ineca in fum. Noroc ca Stefan nu a apucat sa adoarma,caci avea o durere cumplita de spate.El a vazut fumul necaciuos,a trezit-o repede pe Adina si a fugit dupa Andrei,ce se afla inconstient in pat.
In ochii Adinei si cei ai lui Stefan casa cadea in nedereasa,insa ei erau teferi...Din incediul acela n-au reusit sa salveze nimic,asa ca l-au luat pe Andrei in brate si au plecat la mama lui Stefan.
Bucuroasa a fost aceasta cand isi vazu nepotul,si isi lauda nora pentru frumusetea copilului iesita din comun. Andrei avea ochii de un albastru pur,iar parul sau blond ii acoperea jumatate de frunte,lasand cealalta jumatate pentru dezmierdarile zilnice ale parintilor.
Batrana femeie,de cand ii aparu nepotul prin preajma,incerca sa-i faca toate poftele,rasfatandu-l cu bunatati,dulcegarii si pupaturi.Noaptea ii spunea povesti,legende de prin zona lor,iar Andrei era asa de incantat de ele,incat se prefacea ca doarme cand venea Adina sa-si zica rugaciunea impreuna.Dupa ce aceasta il saruta pe frunte de noapte buna,se trezea langa bunica lui si ii cerea continuarea.
--Mai spune-mi bunico,despre demonii-lupi!

Borcanul cu vise

Aseara mi s-a spart borcanul in care imi tineam inghesuite o multime de vise.
Le-am indesat atat de tare inauntrul fragilei sticle,crezand ca le voi scapa de nimicire. Am indraznit sa le arat lumii...o actiune gresita si prosteasca din partea mea,caci asa...la o simpla atingere neindemanatica,borcanul s-a rostogolit glorios catre marginea mesei,apoi dus a fost. Inca mai aud acel sunet aspru al coliziunii fatale,e ca un ecou al increderii ce am incredintat-o prea naiv.
S-a spart in atatea bucatele incat si visele dinauntrul sau si-au pierdut densitatea,cioplite cu nesimtire de cioburi. Puzzle-uri de vise zdrobite am iarasi in marea dezordine din fata-mi,caci mi-am permis sa le descopar tuturor.
Sufletul meu incearca acum sa se regaseasca printre cioburi de sticla,cautand rani se nasc pe degetele mele,lasand sange,diminuand dorinta de a mai continua.Dezastru!! Imi las sufletul sa adoarma odata cu trupu-mi,restaurand dorinte,disecand amintiri,creand imagini perfecte a unei vieti utopice.
Voi face un alt borcan,in care voi pune la adapost alte vise,alte lumi,departe de margini,departe de maini impertinente capabile sa-l impinga in neant.

Noiembrie

Se stinge noiembrie sub ceata deasa ce-o lasa cerul...
Ganduri frivole nasc,caci am uitat sa traiesc si acum tresar la fiecare atingere de frunza putreda ce-mi mangaie in drumul ei fata.
Nu-mi gasesc motivul sa ma desprind,sa alerg si eu cu vantul,sa dispar fara noima ca frunzele rosiatice.Pasesc inca pe aceleasi strazi,ranind persoanele cu ignoranta miopiei mele,sperand sa-ti intalnesc umbra.
Sub presiunea sunetelor ce-mi strabat corpul,tes intrigi si caut deznodaminte favorabile pentru ticalosul din mine,rup imagini negre,rad singura...ma amuza naivitatea ce o imbratisez si acum.
Liber...de ganduri,de vise,de amintiri...liber nu pot fi!
Enumar doar o parte din neinteleasa persoana ce o regasesc mereu cand privesc cu frica in oglinda din baie,dorind sa ii dau un sens,insa o las sa se manifeste in nefastul haos de dincolo de usa zavorita dupa care ma ascund,asa ne intalnim afara toti neintelesii,coloranti artificiali ai vietii,in ringul hazardului,pregatindu-ne pentru tot ce este mai rau,sperand totusi ca nu se va intampla.
Dispare incet noiembrie,inghetand in timp si spatiu,si lasa-n urma morminte necrozate de frunze.E prea tarziu sa mai scriu ceva cand toate mor in juru-mi,scaldandu-se-n angoasa.

In inima padurii (part 2)

Un urlet demonic cutremura padurea si in urma sa coruri vibrante de lupi infometati iasa din dansa,fugind catre satul ce deja ardea sub vapaia lunii argintii. Intr-o clipa peisajul deveni rosu,imbibat in sange,conturat de strigatele satenilor. E 18 noiembrie 1937,cu 12 ani inainte de povestea din padurea tulburata.Satul se scalda in teroare,lupii navalind in casele taranilor fara aparare,strigand pana la ultima suflare catre Dumnezeu.
In mijlocul satului pamantul se crapa de atata sange cald si un vuiet de cutremur opri pentru o clipa masacrul. In ochii unor sateni inca vii se oglindi lumina de speranta...
Din ranile pamantului iesira sute de suflete negre si tot pe atatia demoni insetati,gata sa-si satisfaca pofta.Fara sa mai rada mult s-au aruncat asupra satenilor,crestandu-le trupul,oferindu-le femeilor ocazia de a avea pe dracul in ele,la propriu. Spume si priviri in gol fara lacrimi se zareau pe fata celor invadati de demoni...Rugaciuni fiebinti se inaltau in vazduh,fara un raspuns.
In 20 de minute,ceasul lovi ora 00,insa satul devenise o gramada inutila de case darapanate si trupuri fara suflare.Demonii isi plecara capul inapoi in adancuri,iar lupii isi indreptara fuga catre padure ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Dupa trei zile,ploaia a sters orice urma de sange...pamantul indemnandu-si firicelele de iarba sa creasca printre ramasitele si lesurile ce deja isi emana aroma putreda in aer. Vantul o ia in bratele sale ducand-o tot mai departe.
Departe insa, o casuta din lemn incearca sa se adapteze soarelui puternic ce insfarsit rasari dupa trei zile de ploaie.Din ea rasuna o voce de femeie,ce il lauda prin cantec pe Cel de sus. O acompania catelul Lilo,latrand voios in jurul ei.
Terminindu-si lucrul Stefan se intoarce catre acasa,aducand cativa pesti pentru micul dejun.In mana tinea cateva bucatele de aur,gasite in albia raului,special pentru sotia lui Adina.Voia cu orice pret sa o faca fericita,de aceea il adusese de la stana si pe Lilo,macar sa-i aline suferinta ce o rodea pe dinauntru tot mai tare.Dulcea ei voce de fetita de 21 de ani il facea sa se simta atat de puternit,atat de complet.Era pentru el o binecuvantare de la Dumnezeu,multumind mereu pentru iubirea ce i-a fost daruita.
Adina era o fata crescuta la oras,rasfatata prin buticuri si biserici inalte ce atingeau cu crucea norii de zahar. Odata a fost si ea indragostita,zarindu-l pe Stefan la una din slujbele de duminica.Era prima oara cand Stefan cobora de la stana in mijlocul orasului,venind sa faca negot.Nu stia el pe vremea aceea de ce oamenii se inchesuiesc pe usile bisericesti,si impins de curiozitate intra inauntru cu cusma pe cap. Intreaga gloata il gasira nesimtit si prost crescut,doar Adina ii zari fata catifelata de sub caciula. Cand femeile rautacioase l-au scos din biserica,pentru ca incepuse sa fluiere,plictisit de slujba batranului parinte,putin prea ragusit de a face o slujba neinecata in tuse,Adina isi gasi scuza unei neasteptate migrene si isi ceru permisiunea sa paraseasca pentru o clipa locul. A fost dragoste la prima vedere,urmata de saruturi pe ascuns,in fiecare duminica.
Cand parintii au aflat ca fiica lor se intalnea pe ascuns cu un cioban,ii batura obrazul cu fel de fel de reprosuri,interzicandu-i sa-l mai vada.Duminica statea sa ajunga urmatoarea zi,pe cand Adina se hotarase sa lase luxul si sa plece la stana.
La stana lucrurile nu au fost asa cum au sperat cei doi indragostiti...Dornica de un nepot,asteptand mereu cu sufletul la gura,mama lui Stefan rabuvni dupa 1 an dupa ce casatoria celor doi se consuma.
--Fata obraznica!Nu stiu ce demon ai in tine de nu poti sa imi dai un nepot!De atata timp astept,si uite ca la batranete rabdarea imi este limitata! Ia-ti catrafusele si dute de unde ai venit si lasa-mi fecioru' in pace sa-si caute o soata pura,ce poate sa-mi deie o bucurie.
Dar nici macar vorbele aspre ale batranei nu i-a putut desparti pe cei doi,caci ambii si-au luat un cufar,bagand strictul necesar in el,si au plecat vazand cu ochii.
De atunci mai trecuse un an si iata ca acum si-au facut o casuta numai pentru ei,aproape de o alta stana,unde Stefan lucra.
Ea il iubea din ce in ce mai mult,educandu-l sa-l iubeasca la randul sau pe Dumnezeu,caci El i-a ajutat sa ramana impreuna.
--Iar depeni amintiri,scumpo?Da-mi un sarut ca sa primesti ceva!spuse Stefan ascultand povestea ce i-o zicea Adina la Lilo.
Adina sari la gatul sau sarutandu-l,asteptand apoi recompensa cu mana intinsa si cu un zambet larg pe fata.Lilo iesi printre picioarele lui Stefan,probabil rusinat de sarutul amorezilor.
O adulmecare de aer proaspat isi trase Lilo in piept,voios.La a doua insa un ghemotoc de aer putred ii sfarteca plamanii.Se decise ca e motiv de cercetare,si incepu sa latre zgomotos.
--Ce e baiete?spuse Stefan speriat.
Lilo incepuse sa fuga in directia satului distrus.Stefan o lua de mana pe Adina si pornira in fuga dupa caine.Insa ceea ce va urma sa vada cei doi stapani le va schimba pentru intotdeauna viata.

In balans...

Sentimente amestecate
las sa se dezvolte,
lovind peretii trupului meu.

O singura inima absurda
printre focuri de artificii,
sclipiri in priviri,
jocuri,
triunghiuri presarate,
tresar incert in vise.

Iar ma bantui,
opreste-ti cantecul sumbru
de leagan.
Da-mi drumul la mana,
paseste dincolo de lumina,
inchide ochii
si adormi inauntru meu.

Corzi de chitara
se desprind urland in urma-ti
Decorul arde,
Nasti soapte,
Sange.

Simulez perfectiunea acum
Inghit cotidianul
Scuip la rece cuvinte,
Sunt bine.

Numar orele,
minute crude,
secunde seculare,
"la la la now
everyone is singing
la la la"
Note muzicale,
Acorduri,
Scartiit haotic,
Licurici,
Stele fosforescente,
Lumea prezenta.

Tu ramai in taina,
Timpul va raci
radacinile,
parfumul tau va disparea
cu totul dupa furtuna.